Valeriu Gafencu 2014

În cursul nopţii de 13 spre 14 februarie, anul curent, câţiva reprezentanţi ai Frăţiei de Cruce au plecat cu trenul spre oraşul Târgu Ocna unde închiriaseră anticipat un apartament aflat în centrul oraşului, în imediata apropiere a primăriei, pentru a arbora timp de o noapte şi o zi un banner ce exprimă sila noastră nemărginită faţă de fapta nevertebratelor din consiliul local Târgu Ocna, care s-au făcut la primul bici dat de „Alexandru Florian şi prietenii”, preşul acestora de şters pe picioare. Ce diferenţă între aceşti pigmei cu probleme existenţiale pecuniare din consiliul local Tg. Ocna şi primarul oraşului Baia Sprie care într-o discuţie particulară cu un cunoscut de-al nostru a spus: “Poate să vină şi Rockfeller că eu nu-i retrag titlul de onoare părintelui Iustin Pârvu! Doar peste cadavrul meu!”

După o odihna de doar patru ore, în ziua de 14 februarie, camarazii au plecat pentru a împărţi o parte din ajutoarele aduse de Asociaţia Fraţia de Cruce şi a distribui materiale despre viaţa şi sfinţenia lui Valeriu Gafencu, materiale ce invitau locuitorii oraşului, a doua zi, 15 februarie, în incinta bisericii “Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, la cinstirea memoriei Sfântului Închisorilor.

Surpriza imensă a fost când am descoperit că din vreo 50 de persoane de diferite vârste şi situaţii sociale, locuitori ai oraşului Târgu Ocna, NICI MĂCAR UNUL NU AVEA HABAR CINE A FOST ŞI ESTE VALERIU GAFENCU!! Sistemul comunist de tip nou şi-a făcut treaba cu succes: Tasta “delete” a fost apăsată şi roţile unui angrenaj imbecilizant s-au pus în funcţiune găsind o masă de oameni ce nu avuseseră nicicând nevoie de creier ci doar de stomac. (“Bagă-bani, bagă-bani, bagă-bani, bagă bani…!!”- asculta în extaz a doua zi taximetristul ce ne ducea spre locul comemorării, fericit că prinsese nişte clienţi în oraşul în care orice cursă are tarif unic: 5 lei! Evident că nici el nu auzise de Valeriu Gafencu, dar important pentru el era că îl ştia pe Puya). “Tragedia” pentru “eternul Florian” ar fi fost aceea că aceşti oameni ar fi putut afla cine a fost Valeriu Gafencu, dacă acesta ar fi rămas în dosarele primăriei cu titlul de cetăţean de onoare al oraşului. După puterile noastre am încercat pe tot parcursul zilei de 14 februarie să remediem această hibă a memoriei “cetăţenilor europeni” din micuţul oraş.

A doua zi, în dimineaţa lui 15 februarie (şi prin amabilitatea doamnei Cezarina Condurache) am ajuns la biserică în jurul orei 9, iar după ce ne-am închinat în biserică şi la monumentul din curtea cimitirului, am aşteptat venirea celorlalţi camarazi.

Bannerul arborat cu o zi înainte a fost luat de pe balconul apartamentului ce trebuia eliberat şi a fost expus pe podul de lângă cimitir, pentru ca cei care treceau pe sub pod cât şi jandarmeria să poată avea o vizibilitate cât mai bună şi o înţelegere cât mai corectă asupra gândurilor noastre paşnice şi normale.

Revenind în incinta cimitirului am socializat şi am făcut câteva poze cu vechi deţinuţi politici şi alţi camarazi pe care îi cunoaştem şi care ne sunt apropiati.

În scurt timp mesele au fost scoase afară din biserică pentru a se face ultimile aranjamente în vederea începerii parastasului ce s-a ţinut în faţa bisericii.

Am ajutat să se care bucatele aduse de maicile de la Diaconeşti şi Petru Vodă. Pe lângă aceasta, mulţi creştini au adus tot felul de bunătăţi. Noi am împărţit restul conservelor pe care Guvernul României în bunătatea sa ni le-a dat, respectând cu stricteţe ceea ce era scris pe acestea: “nu e de vânzare”; atunci fie ca acestea să ajungă pomană pentru „sărmani, orfani şi obijduiţi”, amin!

Un preot de la Petru Vodă împreună cu doamna Cezarina Condurache ne-au rugat să ne ocupăm în bucătărie de tăierea produselor, aranjarea lor în peste 300 de farfurii, aranjarea separată a mesei preoţilor, distribuirea pomenii, curăţenie şi asigurarea ordinii în bucătărie, lucru ce a durat peste trei ore şi jumătate, fără nici o pauză. Fiind mulţumit de munca noastră, părintele paroh a insistat să plecăm ultimii, ceea ce s-a şi întâmplat.

Mulţumim în mod special camarazilor din comunele Dofteana şi Mihai Viteazul. Menţionez pentru “prieteni” că doar unii camarazi dintre cei cinci care s-au ocupat cu hrănirea mulţimii de credincioşi, au reuşit spre final să mănânce pe fugă câte ceva. Acest lucru a fost observat de părintele de la Petru Vodă care ne-a mulţumit pentru osteneală, ne-a rugat să nu ne supărăm că nu am avut privilegiul ca ceilalţi (decât ieşind cu rândul din când în când în uşa trapezei) să ascultăm slujba şi ne-a oferit la fiecare câte un mir, o cruciuliţă şi pământ aduse din Ierusalim.

Slujba de pomenire a fost ţinută de cinci preoţi ortodocşi cunoscuţi de majoritatea, participând de asemenea şi un binecunoscut preot catolic.

Cel mai frumos au vorbit părintele Amfilohie Brânză cât şi teologul Danion Vasile ce venise cu sfinte moaşte de la Aiud. Oamenii au fost mai mulţi ca anul trecut. S-a rostit apoi în faţa monumentului dedicat memoriei lui Valeriu Gafencu şi a celor morţi în spitalul penitenciar, acatistul Sfântului Închisorilor. S-au cântat cântece creştine şi legionare. S-a plâns, s-a omagiat, s-a rememorat, s-a socializat, s-au făcut rugăciuni.

Privind de sus, din clopotniţă mulţimea, ne-am dat seama cât de mici sunt alogenii cu suflet mutant de la Bucureşti, străini de veşnicia poporului român şi memoria naţiei noastre, incapabili să înţeleagă bunătatea tâmpă prin care au fost primiţi în România. Atunci am realizat definitiv că ei reprezintă total altă specie...

Notă:

Noi ştim bine că citatul de pe banner nu este exact, el fiind dictat de dl. Nicador Zelea-Codreanu unui camarad, acum doi ani de zile, când acesta, -Nicador-, era deja într-o stare de sănătate precară, ceea ce a şi dus la dictarea greşită a citatului, cât şi la absenţa d-lui Codreanu de la comemoraea ţinută la Tâncăbeşti în acel an.

A trebuit atunci să mă duc să plătesc din nou pentru a scoate alt banner corect ("Să iertaţi pe cei ce v-au lovit din porniri personale. Pe cei ce v-au chinuit pentru credinţa voastră în neamul românesc nu-i veţi ierta"), banner pe care l-am şi arborat atunci la Tâncăbeşti.

  Pe acesta arborat acum la Târgu Ocna, l-am păstrat pentru "vremuri negre", esenţa celor scrise fiind aceeaşi.

Precizare anticipată pentru denigratorii de profesie şi mahalagioaicele de Rahova:

Ambele bannere au fost făcute cu banii actualilor membri FDC, aşa cum aproape întreg parastasul din 2011 (95%!!), de aproximativ 1000 euro cheltuială, a fost făcut cu aceeaşi bani. Parastasul şi comemorarea în sine au fost memorabile, motiv pentru care dl. Nicador Zelea-Codreanu a şi primit ulterior zeci de aprecieri şi felicitări, pe care acesta le-a transferat automat şi din inerţie, (“ naivitate”, vorba păcătosului), exact către persoana care nu a mişcat un deget pentru această acţiune…