17.02.2015

La puşcărie !







Elena Udrea la puşcărie! Am trăit să o văd şi pe asta. Mare eşti Doamne! Mămică, să-ţi iei musai la tine şi o zeghe din piele de crocodil ornată cu sticle Swarovski.
Emil Boc se strânge laţul! Cătălin Predoiu se strânge laţul! Traian Băsescu se strânge laţul! Urlă din pământ pentru dreptate victimele austerităţii voastre. Slugi jidoveşti şi jidovite, aţi furat cât aţi putut în timp ce omoraţi “gaşca ineptă”, pensionari, oameni cu handicap, copii, bolnavi, săraci, români care au avut nenorocul să fie contemporani cu voi. Se strânge laţul Băsescule! Se simte briza dinspre Jilava! Este timpul pentru aerosoli!
O rimă dintr-un cântec minunat, fredonat pe melodia “Guantanamera”, nu de mult, în Piaţa Universităţii:….
“La puşcărie! Băsescu la puşcărie,

La puşcăriiiiiiie,Băsescu la puşcăriiiie!”
“Stai nu trage domn’ Codlea, sunt eu Băsescu!”





V-am avertizat tovarăşi roşii sau albaştri, v-am avertizat de mult timp că iudeo-masoneria din care faceţi parte, după ce se va folosi de voi, vă va arunca la haznaua cu ăă-ăă a istoriei, ca pe o hârtie igienică folosită şi că voi veţi fi primele victime ale venerabililor.
Cine vă execută acum? Tovarăşii voştri din masonerie şi tovarăşul Florian Coldea, vasalul Mossadului! Frumos, elegant, superb, mirobolant, oniric! Nu ştiaţi că bogăţiile pământului aparţin doar evreilor după cum scrie în Talmudul lor super-rasist? Nu aţi avut curiozitatea să citiţi Protocoalele Înţelepţilor Sionului? Păcat. Câţi evrei vedeţi voi la puşcărie acum, în contextul în care TOATE, DAR ABSOLUT TOATE aceste afaceri de subminare a economiei de stat s-au făcut cu participare evreiască masivă? Aud? Zero? De ce oare? Explicaţii?
Şi ce este mai interesant din toată telenovela cu “justiţia independentă” (sigur că da, tocmai întrebam unde sunt infractorii evrei din ecuaţie), este faptul că iudeo-masoneria mână în mână cu serviciile secrete (adică serviciile discrete împreună cu serviciile secrete), aplică la ora actuală politica pe care, Mişcarea Legionară a descris-o în amănunt în spaţiul public (ziare, internet, etc), atunci când i se punea următoarea întrebare arogantă, de către nişte idioţi autosuficienţi patentaţi: „şi care ar fi programul vostru pentru salvarea ţării de la colaps?” Răspunsul a fost invariabil: principalul “program” a fost, este şi va fi, stoparea furtului din banii statului, stoparea hemoragiei banilor publici şi europeni, pedeapsa maximă posibilă pentru inculpaţi şi CONFISCAREA TOTALĂ A AVERILOR ACESTORA FĂRĂ DREPT DE APEL! Cu acest program “genial” se puteau face miracole în economia ţării.
Iată cum azi, băieţii discreţi, dimpreună cu băieţii secreţi aplică tocmai politica acelora pe care îi arată cu degetul, pe care îi consideră “pericole pentru siguranţa naţională” şi pe care îi ascultă şi îi monitorizează în continuare ilegal şi imoral cu toate dispozitivele posibile! Ca să vezi domne’ câtă ipocrizie!
“Drepturile litigioase, cea mai mare fraudă din istoria României…. Unii dintre actorii principali declară despre zecile de milioane de euro plătite către Dorin Cocoş. Elena Udrea, speriată de moarte, se preface oţărîtă foc şi iese la televiziuni. Ne înfruntă pe toţi şi declară că nu ştia nimic de afacerile cucoşului său, că ea a divorţat şi cu asta basta. Nici dacă ar fi rămas cu o jerpelită de sacoşă, tot n-ar fi crezut-o nimeni, necum aşa, ca o regină plecată în exil cu camioanele şi cămilele încărcate de aur şi bogăţii. Alina Bica o ţine şi ea pe a ei. Că a semnat fără să cunoască dosarul Stelu în toate detaliile sale. Parcă toată banda s-ar pregăti să îngroape tunul cel mai mare din două secole de afaceri necurate cu statul. La urma urmelor, şi afacerea Skoda (1933) şi vînzarea Petrom şi privatizarea Sidex şi furnizarea de curent ieftin către ALRO (dirijată cam de aceleaşi personaje), inclusiv privatizarea ALRO şi ALPROM, toate la un loc nu par să însumeze banii dispăruţi prin această maşinărie banditească din ANRP. …Toate afacerile cu droguri din ultimele decenii pălesc pe lîngă hoţia de la ANRP din timpul Guvernului Emil Boc. În timpul acestuia, afacerea drepturilor litigioase a ajuns la cote greu de imaginat în lumea europeană. Cred că şi marii gangsteri americani ar păli de invidie şi s-ar declara dulci şcoleri într-ale infracţiunii.
Cum s-a putut produce în ţara noastră o asemenea fraudă echivalentă cu valoarea unei autostrăzi Bucureşti-Braşov sau Bucureşti-Craiova? Nu ştia nimic preşedintele României de marea spargere de la ANPR? Prin cafenelele din Dorobanţi, toţi şmecherii de cartier colectau drepturi procesuale, căutau boieri scăpătaţi şi alergau pe la arhive pentru a găsi copii şi urme de acte de naştere. Se adunau la prînz pe la Ambiance, pe la Chocolate sau pe la Fratelli şi îşi frecau palmele povestind fericiţi de ultima lovitură dată cu drepturile litigioase. Nu ştia Traian Băsescu, tăticul tuturor afacerilor din Bucureşti?




Nu aflase nimic SRI? Nu ştiau procurorii din DNA şi de la DIICOT despre această morişcă financiară de proporţii?
Greu de crezut! Chiar imposibil, deşi astăzi toţi caută scuze şi se uită spre lună de parcă de pe ea ar fi coborît cu numai cîteva zile înainte.
La puţină vreme, după victoria din decembrie 2004 a lui Traian Băsescu, o primă mare noutate a fost dispariţia grupului de interese Bittner-Petrache-Cocoş. Bittner a plecat în mare grabă din ţară şi avea să vîndă cele mai multe din agoniselile sale de pe vremea lui Adrian Năstase. Iar Dorin Cocoş s-a umflat în pene, punînd gomos (mai ales după instalarea Coanei Joiţica la Cotroceni): – Acum eu sunt noul Petrache-Bittner!
Se spune că el ar fi preluat şi protecţia vămuitorilor de pe vremea guvernului Năstase. Ba, aceştia, pentru a fi lăsaţi în plata Domnului, au plătit un anume preţ al iertării. Cuplul Petrache-Bittner ar fi ieşit imediat cu un dar de supunere şi recunoaştere a noii puteri. Aşa a cedat noului Petrache-Bittner, adică lui Dorin Cocoş şi Elenei Udrea, nimic mai mult decît magazinul Titan din Capitală. Acesta fusese achiziţionat pe numele unuia Iacobescu şi, la comanda celor doi, a fost trecut pe numele lui Alin Cocoş, odrasla marilor năzbîtii şi prefăcut peste noapte în om de afaceri şi investitor. Alin Cocoş a preluat magazinul Titan, iar marele nabab al regimului Băsescu, colectorul de bani, recuperatorul de drepturi litigioase şi comisionarul de energie electrică a început restaurarea şi modernizarea magazinului Titan. Se spune că Cocoş a lucrat în cea mai mare parte numai cu bani cash. Nu primea din diverse afaceri decît sume cash (dosarul Afacerii Microsoft şi declaraţiile de martor din ancheta ANRP menţionează acest lucru) şi plătea la fel. Cocoş a cumpărat pe numele lui Alin Cocoş un magazin în centrul vechi, unde urmează să se instaleze magazinul H&M. Tot Dorin Cocoş a cumpărat cu numai 500.000 de euro (declaraţi) Hotelul Griviţa, care fusese scos la vînzare cu 3 milioane de euro. Şi în toate trei (adică în Titan, în centrul vechi şi în otelul Griviţa) a investit cam 20 de milioane de euro numai pentru restaurare şi modernizare. Şi cu bani plătiţi în cea mai mare parte în cash. Sigur că Elena Udrea nu ştia nimic. Nici SRI, adică nici Florian Coldea şi nici Traian Băsescu n-au auzit nimic. Numai ciumpalacii din Dorobanţi rîdeau în pumni şi priveau cu admiraţie la ploaia de poşete, maşini, bijuterii şi săndăluţe căzută săptămînal pe capul Coanei Joiţica. Şi bîrfeau pe seama mersului avioanelor spre Dubai, underomânii noştri cărau banii cu geamantanele.
De bună seamă că nimeni n-a ştiut de terenul recuperat de la Circul Globus pentru Cocoş (care a dus la dispariţia Brînduşei Novac din PDL pentru simplul fapt că n-a fost de acord), n-a aflat nici de zecile de terenuri luate de Cocoş şi Udrea de la RAPPS pe numele unor băieţi împinşi la înaintare, gen Stelian Gheorghe, Alexandru Faur şi încă mulţi alţii. Cum să afle SRI de terenul din Floreasca şi de creditul de la BRD? S-au înroşit ziarele şi televizoarele de cît au tocat subiectul şi instituţiile statului n-au aflat şi n-au investigat creditul coanei Joiţica? Toate erau operaţiuni ale lui Dorin Cocoş pe numele Elenei Udrea, care, biata şi nevinovata de ea, încremenită cu gîndul la preşedintele ei, nu a aflat nimic. Nici măcar că trecerea creditului său de 3.000.000 de euro pe numele amărîtului de vînzător Alexandru Faur era tot o operaţiune a lui Dorin Cocoş făcută în numele Elenei Udrea!
Cum de a pierdut Serviciul Român de Informaţii ocazia de a-şi arăta abilitatea şi promptitudinea trecînd pe lîngă asemenea afaceri uriaşe? Nu a aflat nimic, nu a raportat nimeni sau toate s-au oprit la Florian Coldea şi la George Maior pentru a nu-l deranja pe Traian Băsescu? Unii ofiţeri spun că, dimpotrivă, Daniel Moldoveanu, pus şi el pe afaceri din chiar inima Cotrocenilor, ar fi blocat totul nu pentru a-l calma pe preşedinte, ci pentru a nu-l implica în tărăboiul ce avea să vină. Şi pentru a nu-l face responsabil de un mecanism pe care chiar el l-a inventat în mare măsură.


Nevinovatul nostru preşedinte, în ciuda eforturilor de a ieşi ca de la Nufărul din aceste operaţiuni dubioase, pare a fi la baza lor. Ca în cazul moşiei de la Nana, al casei din Mihăileanu sau al afacerilor cu energie ieftină. Şi la împărţirea asfaltărilor, şi a afacerilor cu energie, şi la recuperarea de proprietăţi, şi la restituiri. Traian Băsescu a ştiut de toate (”ştie, mă, ştie, cum să nu ştie”), inclusiv de afacerile fratelui său cu ţiganii de la Slatina. A lăsat impresia că Elena Udrea este mandatara sa deplină. Şi tot ce a recomandat sau susţinut Coana Joiţica a devenit obligatoriu şi s-a îndeplinit. Oameni numiţi în funcţii, decizii, proiecte, aprobări. Totul trecea pe la Dorin Cocoş în materie de afaceri şi primea binecuvîntarea politică a Elenei Udrea, binecuvîntare egală cu aprobarea lui Traian Băsescu. Şi începea să funcţioneze. Aşa a ajuns Stelian Gheorghe să recupereze valori de peste 200 de milioane de euro. Aşa a ajuns faimosul Stelu să scoată 50 de milioane de euro cash din bancă, fără ca SRI, BNR şi Oficiul pentru Spălarea Banilor să se sesizeze, asta în ciuda faptului că există semne că tustrele instituţiile au fost informate. N-au aflat ele nimic nici despre operaţiunile lui Sorin Blejnar şi Codruţ Marta? Sau în interiorul lor a funcţionat o operaţiune de protecţie? Un zid de protecţie care să apere toate afacerile din regimul Boc-Băsescu de curiozitatea instituţiilor importante (mă refer la cele amintite mai sus) nu putea fi ridicat fără binecuvîntarea lui Traian Băsescu. Şi de la acestea, pe cale de consecinţă, fără beneficii uriaşe pentru acesta. Vrea cineva să spună că Parchetul General a decis preluarea dosarului Băsescu-Bercea Mondial de la procurorul Iacobescu aşa, de simpatie? Şi că nimeni nu a declanşat o cercetare pe seama acestui abuz petrecut în interiorul Ministerului Public? S-o creadă mutul lovit de toate celelalte infirmităţi şi care nu poate recunoaşte nici mîna lui Traian Băsescu, nici a serviciilor secrete, nici a Parchetelor înfeudate pînă în gît.
De ce amărîtul de Alexandru Faur, cel care a semnat hîrtiile de preluare de la BRD a creditului luat de Elena Udrea, nu este chemat şi el să spună povestea tuturor proprietăţilor de pe numele său, ca şi Stelian Gheorghe, Dinu Pescariu sau Remus Truică (toţi trei au cooperat cu organele de cercetare penală)?
… În vremea regimului Boc-Băsescu, nici un ”centru de afaceri” pe seama banilor publici nu a funcţionat fără protecţia maximă. Şi în tradingul de energie, şi la asfaltări şi la restituiri şi la convertirea în bani a drepturilor litigioase.

(articol preluat din cotidianul.ro)

Este obligatoriu să urmeze arestarea marilor rechini (era să zic cretini), Tender, Bittner, Elan S., smecherii din firma Bechtel, etc, etc, cât şi a celor din “justiţia independentă” şi din DNA, care au ascuns aceste dosare PENALE cât au putut, până când li s-a dat ordin de: EXECUTAREA!
Iar apoi normal ar fi să urmeze, aici sau aiurea, arestarea unora ca Mark Gitenstein, Jeffrrey Franks, Emanuel Barroso şi alţi iluminaţi criminali care au transformat ţara noastră în propria lor colonie. Doar atunci am putea vorbi într-adevăr de JUSTIŢIE.

P.S. Era să uit ce-i mai important. S-a redeschis dosarul mineriadei. Eh, cum să nu crezi în Dumnezeu nene Ilici? Vezi că există? Şi tu care nu credeai în El!
În acest context îţi dorim să trăieşti 130 de ani şi să fii condamnat definitiv, la închisoare pe viaţă cu executare. Iar în toţi aceşti ani să ai trei prieteni de bază: doctorul, preotul şi cioclul!

Doamne ajută!


Vizite la sediu


   Cu o zi înainte de a pleca din nou pe Sfântul Munte Athos, ne-a vizitat la sediul Frăţiei de Cruce scriitorul şi camaradul Marius Ianuş, cel căruia îi datorăm a doua tabără naţionalistă din anul 2014, făcută la Mănăstirea Petru Vodă, tabără la care au participat şi reprezentanţi ai Frăţiei de Cruce.



De cum a păşit pragul sediului, camaradul Marius Ianuş a fost impresionat de câteva piese unicat, care îşi au povestea lor ce ajunge în perioada interbelică, în vremurile căpităneşti. După ce s-a închinat la icoana lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt, i-am explicat valoarea sentimentală imensă a icoanei Sfântului Arhanghel Mihail, agăţată pe perete deasupra pianului, deoarece este icoana originală care s-a aflat în sediul Corpului Răzleţi din strada Romei, icoană ce a scăpat doar printr-o minune de la distrugere sau confiscare, fiind ascunsă în ianuarie 1941. Este autentificată la casa de Licitaţii Goldart, fiind semnată stânga jos aproape indescifrabil, Filip, anul 1938, posibil Matei Filip, pictor bisericesc din perioada interbelică, decedat în 1940. De menţionat că această icoană a dorit să o vadă şi regretatul Gheorghe Jijie, dar ea nu era şi nu este de vânzare. Despre toate acestea vom mai vorbi pe larg altă dată.




Fiind apropiaţi ca vârstă, am convenit cu Marius să ne adresăm unul altuia la persoana a doua singular. Camaradul Marius este un om deosebit de cald, inimos, cu o mare credinţă în Dumnezeu, frământat de problemele Neamulul Românesc, cu un mare curaj, extrem de sincer şi cu inima bună în orice situaţie, un adevărat luptător care singur a făcut mai multe decât mulţi dintre noi.
Pe numele său adevărat Marius Drăjan (Ianuş fiind pseudonimul literar luat după numele bunicii dinspre mamă), s-a născut la 24 decembrie 1975, în Braşov.
În anul 2010, când noi, membrii cuibului “Grănicerul’37” părăseam organizaţia lui Nicador Zelea-Codreanu pentru a putea menţine fără compromisuri linia Căpitanului, Marius Ianuş şi-a renegat şi el toate scrierile de până atunci, din motive de Credinţă. Volumele recunoscute de el sunt: “Vino Măicuţă!- Flori duhovniceşti pentru Măicuţa Domnului,versuri, 2013”, “Flori de foc de gând şi de lumină, versuri, 2014”, “Gânduri de pe Drumul Crucii mele, proză, 2014”. Apoi a mai apărut şi “Acatistul Căii Părintelui Arsenie, 2014”.
Anul acesta, în urma taberei făcute la Petru Vodă (care a fost -şi- de creaţie literară) va mai ieşi un volum la care a contribuit şi unul dintre camarazii Frăţiei de Cruce, dar despre asta vom vorbi la momentul potrivit, dorindu-se ca evenimentul să se constituie într-o frumoasă surpriză. 



 Despre Marius Ianuş există câteva păreri şi opinii avizate ale unor critici şi nu numai:
“Cel mai bun poet al generaţiei tinere”- Daniela Cristea-Enache
“Cel mai bun poet al generaţiei sale”- Paul Cernat
“Poate cel mai cunoscut poet lansat după 1989”- Daniela Cârlea-Şontică
“Cel mai curat naţionalist întâlnit în ultimii 17 ani, un posibil sfânt în devenire al zilelor noastre, un autocritic desăvârşit”- Ionuţ Moraru, şeful Frăţiei de Cruce.




Camaradul Marius Ianuş este un vajnic luptător împotriva actelor biometrice, făcând pe proprie cheltuială o mulţime de activităţi în acest sens. Am discutat frământări avute şi de o parte şi de alta, evenimente petrecute, colaborări ulterioare, lungindu-ne într-o conversaţie (CONVERSAŢIE nu MONOLOG), de 8 ore, care au trecut ca un fum.

“Când ajungem pe drumul către Dumnezeu, scăpăm de toate aceste deşertăciuni. Totul se limpezeşte. Nu am nevoie de nici o elucubraţie intelectuală ca să ştiu care e sensul vieţii. L-am aflat de la Sfântul Serafim din Sarov şi îl mărturiseşte propria mea experienţă: sensul vieţii noastre este să dobândim Duh Sfânt. Acesta se dobândeşte prin rugăciune şi post, prin participare la slujbele bisericii şi prin fapte bune. Dacă participi la o Liturghie sau la un Maslu de la început- Binecuvântată este Împărăţia-, până la sfârşit când se miruieşte ultima dată, e imposibil să nu primeşti darul Duhului Sfânt. O picătură de Duh Sfânt pe care o simţi aşezându-se în sufletul tău. La fel în rugăciune sau în post. Dacă le ţii mereu, creşti continuu. Sunt nenumărate trepte în rugăciune. Cei care practică Rugăciunea Inimii, de pildă, ajung la stări de bucurie nepământească şi la darul înainte-vederii-“ ne spunea camaradul Marius Ianuş.

Am avut apoi regretul că ne-a prins aproape miezul nopţii la taclale şi că nu am insistat mai mult să înopteze la sediu, în camera de oaspeţi. A doua zi pleca la Sfântul Munte Athos, într-o a doua încercare de a ajunge mai aproape de Dumnezeu şi de sensul vieţii, dar bagajul îl avea undeva în centru aşa că ne-a refuzat oferta de cazare.




Fire darnică, cu sufletul de crin, Marius ne-a făcut cadou câteva cărţi de-ale sale, din care vom expune mai jos două poezii.





“Cântec pentru Căpitan


Căpitane de haiduci,
prin scântei în Rai ne duci.
Ne slobozi de-a noastră jale
şi ne dai visele tale.

Vise mari, cât România,
Să le ştie toată glia.
Vise mari, pline de sânge,
să le ştie cine plânge.

Că suntem ţară săracă,
pusă de jidovi la clacă.
Că suntem ţară distrusă,
De masoni şi jidovi mulsă.

Că suntem ţară de jale,
cum sunt ochii dumitale.
Şi suntem ţară de dor,
care plânge-al ei ogor.

Căpitane de haiduci,
Dincolo de dor şi jale
Şi scântei, în rai ne duci
Şi ne dai visele tale”



“Cântec pentru România (care se va ridica) din pământ


Unde sunt copiii României?
Unde sunt cei care nu mai sunt?..
Să privim în ochii nebuniei
care se petrece pe pământ!

Au murit în pântece de mame,
smulgi din vis cu căngile de fier!
Au murit la ocne şi canale,
Răstigniţi ca Domnul cel din cer!

Au murit pe străzi strigând amarul
Unei vieţi de chin şi de nevoi!
Au murit ucişi de trădătorii
Securişti şi diavoli dintre noi!

Unde sunt copiii României?
De-i vedeţi aduceţi-i –napoi
C-au mâncat adâncurile gliei
Ce era mai bun de pe la noi!

Unde sunt copiii României?
Unde sunt cei care nu mai sunt?..
Doamne, precum romburile iiei,
ei s-au strâns cu toţii în pământ!

Dar va fi iar Ziua Tinereţii
Când vei prăvăli acest decor…
Vor ieşi atunci la lampa vieţii
Toţi copiii-acestui trist popor.

Vor ieşi în Soarele Dreptăţii,
În izbânda Fiului Ceresc,
Toţi cei care şi-au dat focul vieţii
Pentru păsul nostru pământesc.

Vor ieşi toţi cei ucişi degeaba,
Cerând partea lor de viaţă-n cer.
Vor ieşi cei morţi la Periprava
Şi pe fronturi şi-n al nopţii ger!

Unde sunt copiii României?
Unde sunt cei care nu mai sunt?...
Doamne, rupe zeghea veşniciei
Şi preschimbă-n viaţă al lor cânt!





„Pentru Ionuţ Moraru, şeful FDC, cu preţuire Marius Ianuş”

Să trăieşti frate întru Hristos! Păcate avem toţi, dar puterea de a le recunoaşte o avem puţini.

Slava lui Dumnezeu, harul lui Hristos, înţelepciunea şi iubirea dată de Duhul Sfânt să te însoţească permanent pe Sfântul Munte! La bună vedere camarade!
P.S. Nu m-ai necăjit deloc. Ba din contră!