Cu o zi înainte de a pleca din nou pe Sfântul Munte Athos, ne-a vizitat la sediul Frăţiei de Cruce scriitorul şi camaradul Marius Ianuş, cel căruia îi datorăm a doua tabără naţionalistă din anul 2014, făcută la Mănăstirea Petru Vodă, tabără la care au participat şi reprezentanţi ai Frăţiei de Cruce.
De cum a păşit pragul sediului, camaradul Marius Ianuş a fost impresionat de câteva piese unicat, care îşi au povestea lor ce ajunge în perioada interbelică, în vremurile căpităneşti. După ce s-a închinat la icoana lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt, i-am explicat valoarea sentimentală imensă a icoanei Sfântului Arhanghel Mihail, agăţată pe perete deasupra pianului, deoarece este icoana originală care s-a aflat în sediul Corpului Răzleţi din strada Romei, icoană ce a scăpat doar printr-o minune de la distrugere sau confiscare, fiind ascunsă în ianuarie 1941. Este autentificată la casa de Licitaţii Goldart, fiind semnată stânga jos aproape indescifrabil, Filip, anul 1938, posibil Matei Filip, pictor bisericesc din perioada interbelică, decedat în 1940. De menţionat că această icoană a dorit să o vadă şi regretatul Gheorghe Jijie, dar ea nu era şi nu este de vânzare. Despre toate acestea vom mai vorbi pe larg altă dată.
Pe numele său adevărat Marius Drăjan (Ianuş fiind pseudonimul literar luat după numele bunicii dinspre mamă), s-a născut la 24 decembrie 1975, în Braşov.
În anul 2010, când noi, membrii cuibului “Grănicerul’37” părăseam organizaţia lui Nicador Zelea-Codreanu pentru a putea menţine fără compromisuri linia Căpitanului, Marius Ianuş şi-a renegat şi el toate scrierile de până atunci, din motive de Credinţă. Volumele recunoscute de el sunt: “Vino Măicuţă!- Flori duhovniceşti pentru Măicuţa Domnului,versuri, 2013”, “Flori de foc de gând şi de lumină, versuri, 2014”, “Gânduri de pe Drumul Crucii mele, proză, 2014”. Apoi a mai apărut şi “Acatistul Căii Părintelui Arsenie, 2014”.
Anul acesta, în urma taberei făcute la Petru Vodă (care a fost -şi- de creaţie literară) va mai ieşi un volum la care a contribuit şi unul dintre camarazii Frăţiei de Cruce, dar despre asta vom vorbi la momentul potrivit, dorindu-se ca evenimentul să se constituie într-o frumoasă surpriză.
Despre Marius Ianuş există câteva păreri şi opinii avizate ale unor critici şi nu numai:
“Cel mai bun poet al generaţiei tinere”- Daniela Cristea-Enache“Cel mai bun poet al generaţiei sale”- Paul Cernat
“Poate cel mai cunoscut poet lansat după 1989”- Daniela Cârlea-Şontică
“Cel mai curat naţionalist întâlnit în ultimii 17 ani, un posibil sfânt în devenire al zilelor noastre, un autocritic desăvârşit”- Ionuţ Moraru, şeful Frăţiei de Cruce.
“Când ajungem pe drumul către Dumnezeu, scăpăm de toate aceste deşertăciuni. Totul se limpezeşte. Nu am nevoie de nici o elucubraţie intelectuală ca să ştiu care e sensul vieţii. L-am aflat de la Sfântul Serafim din Sarov şi îl mărturiseşte propria mea experienţă: sensul vieţii noastre este să dobândim Duh Sfânt. Acesta se dobândeşte prin rugăciune şi post, prin participare la slujbele bisericii şi prin fapte bune. Dacă participi la o Liturghie sau la un Maslu de la început- Binecuvântată este Împărăţia-, până la sfârşit când se miruieşte ultima dată, e imposibil să nu primeşti darul Duhului Sfânt. O picătură de Duh Sfânt pe care o simţi aşezându-se în sufletul tău. La fel în rugăciune sau în post. Dacă le ţii mereu, creşti continuu. Sunt nenumărate trepte în rugăciune. Cei care practică Rugăciunea Inimii, de pildă, ajung la stări de bucurie nepământească şi la darul înainte-vederii-“ ne spunea camaradul Marius Ianuş.
Am avut apoi regretul că ne-a prins aproape miezul nopţii la taclale şi că nu am insistat mai mult să înopteze la sediu, în camera de oaspeţi. A doua zi pleca la Sfântul Munte Athos, într-o a doua încercare de a ajunge mai aproape de Dumnezeu şi de sensul vieţii, dar bagajul îl avea undeva în centru aşa că ne-a refuzat oferta de cazare.
Fire darnică, cu sufletul de crin, Marius ne-a făcut cadou câteva cărţi de-ale sale, din care vom expune mai jos două poezii.
“Cântec pentru Căpitan
Căpitane de haiduci,
prin scântei în Rai ne duci.
Ne slobozi de-a noastră jale
şi ne dai visele tale.
Vise mari, cât România,
Să le ştie toată glia.
Vise mari, pline de sânge,
să le ştie cine plânge.
Că suntem ţară săracă,
pusă de jidovi la clacă.
Că suntem ţară distrusă,
De masoni şi jidovi mulsă.
Că suntem ţară de jale,
cum sunt ochii dumitale.
Şi suntem ţară de dor,
care plânge-al ei ogor.
Căpitane de haiduci,
Dincolo de dor şi jale
Şi scântei, în rai ne duci
Şi ne dai visele tale”
“Cântec pentru România (care se va ridica) din pământ
Unde sunt copiii României?
Unde sunt cei care nu mai sunt?..
Să privim în ochii nebuniei
care se petrece pe pământ!
Au murit în pântece de mame,
smulgi din vis cu căngile de fier!
Au murit la ocne şi canale,
Răstigniţi ca Domnul cel din cer!
Au murit pe străzi strigând amarul
Unei vieţi de chin şi de nevoi!
Au murit ucişi de trădătorii
Securişti şi diavoli dintre noi!
Unde sunt copiii României?
De-i vedeţi aduceţi-i –napoi
C-au mâncat adâncurile gliei
Ce era mai bun de pe la noi!
Unde sunt copiii României?
Unde sunt cei care nu mai sunt?..
Doamne, precum romburile iiei,
ei s-au strâns cu toţii în pământ!
Dar va fi iar Ziua Tinereţii
Când vei prăvăli acest decor…
Vor ieşi atunci la lampa vieţii
Toţi copiii-acestui trist popor.
Vor ieşi în Soarele Dreptăţii,
În izbânda Fiului Ceresc,
Toţi cei care şi-au dat focul vieţii
Pentru păsul nostru pământesc.
Vor ieşi toţi cei ucişi degeaba,
Cerând partea lor de viaţă-n cer.
Vor ieşi cei morţi la Periprava
Şi pe fronturi şi-n al nopţii ger!
Unde sunt copiii României?
Unde sunt cei care nu mai sunt?...
Doamne, rupe zeghea veşniciei
Şi preschimbă-n viaţă al lor cânt!
„Pentru Ionuţ Moraru, şeful FDC, cu preţuire Marius Ianuş”
Să trăieşti frate întru Hristos! Păcate avem toţi, dar puterea de a le recunoaşte o avem puţini.
Slava lui Dumnezeu, harul lui Hristos, înţelepciunea şi iubirea dată de Duhul Sfânt să te însoţească permanent pe Sfântul Munte! La bună vedere camarade!
P.S. Nu m-ai necăjit deloc. Ba din contră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu