Victorie contra desfrâului

  Astăzi am participat alături alţi creştini ortodocşi, naţionalişti şi legionari la un protest paşnic la Muzeul Ţăranului Român pentru a bloca difuzarea unui film care promovează destrăbălarea homosexuală în locul care păstrează esenţa românului străbun.
  Acţiunea a avut succes iar promotorii acestor evenimente cu caracter deviant au fost nevoiţi să cedeze în faţa celor 50 de creştini care au intonat imnuri religioase.
 Serviciul de protecţie a infractorilor deghizat sub uniforma autorităţilor - a se citi jandarmerie şi miliţie - s-a deplasat  la faţa locului încercând să intimideze protestatarii, ca în final tocmai comisarul şef Gheorghe Păun să declare organizatorilor că va pregăti protestatarilor o „surpriză”. Surpriza nu a venit dar cine ştie ce ne mai aşteaptă. Probabil tovarăşul comisar simte nevoia unei măriri de salariu, a unei avansări sau a unei mângâieri pe creştet din partea ambasadei SUA care a sprijinit nefastul eveniment.
  Pe data de 27 februarie este programat un alt eveniment plăcut minorităţilor deviante la care vom participa din nou pentru a păstra neîntinată casa Ţăranului Român.


Cu Dumnezeu înainte.

Familia - o soluţie pentru neamul românesc

Familia - un act de curaj

Federalizarea sau destrămarea României

Pentru că ideea federalizării României e tot mai vehiculată vă reamintim dragi fraţi de cântecul a doi mari români: Suveranitatea

Masacrele hortiştilor în Ardeal

De iertat suntem obligaţi să iertăm, însă de uitat avem datoria sfântă de a nu uita. Şi iată de ce: Masacrele hortiştilor în Ardeal

Dragi unguri, nu uitaţi, noi am mai fost odată la Budapesta, voi n-aţi ajuns însă mai departe de Braşov.

România Mare la 1919

sursa imaginii: http://ovidiudeica.blogspot.ro

Un român curajos - academicianul Vladimir Iliescu

  Iată un român curajos care a avut tăria să afirme ceea ce mulţi dintre 'telectualii noştri versaţi neagă cu vehemenţă de mai bine de două decenii de parcă s-ar fi născut cu o parte a creierului nefuncţională - mă refer la aceea parte care se ocup cu propovăduirea Adevărului.
  În discursul său ţinut la Academia Română cu ocazia lansării Enciclopediei regimului comunist redactat de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, academicianul Vladimir Iliescu, profesor universitar în Aachen, a făcut câteva afirmaţii interesante la adresa acuzaţiilor îndoielnice aduse României cu privire la Holocaust.
  Vă invităm să ascultaţi două videoclipuri cu academicianul Vladimir Iliescu aici si aici.

 Ascultaţi şi cugetaţi.

Comemorare Valeriu Gafencu

 Sâmbătă, 16 februarie a avut loc la Târgu Ocna comemorarea Mucenicului Valeriu Gafencu.
 În scurta filmare video pe care o găsiţi aici puteţi auzi cuvântul ieromonahului Amfilohie Brânză rostit la troiţa Mucenicului.

"Urlă haita"

  Vineri a avut loc la Muzeul Ţăranului Român lansarea de carte a domnului Nicolae Purcărea, cunoscut martir al temniţelor comuniste.
  Puteţi citi recenzia cărţii „Urlă haita...” aici.

Nicola e Purcărea

sursa imaginii: vlad-mihai.blogspot.com

Rugăciune pentru părintele Andrei-Mihai Aldea

Fraţilor părintele Aldea trece printr-o perioadă dificilă. Vă rog aşadar să-l amintiţi seară de seară în rugăciunile voastre. Să ne rugăm Domnului să păzească şi să însănătoşească acest luptător dârz al poporului român.

Domnul Hristos fie cu tine părinte.

Frăţia de Cruce

Valeriu Gafencu - ţinta afaceriştilor alogeni

  De ceva vreme mediile teologice şi naţionaliste au fost din nou puse la încercare de iniţiativa unui tovarăş pe nume Alexandru Florian, salariat al prăvăliei Elie Wiesel şi al statului român. Tovărăşia sa, în virtutea dreptului de propovăduitor al democraţiei care înrobeşte popoarele, îşi manifestă indignarea faţă de numirea Sfântului închisorilor ca cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna. Motivele dumnealui şi ale afaceriştilor aliaţi lui sunt universal cunoscute.
  Acest individ a stârnit însă poporul român la luptă. De peste tot din ţară au fost reacţii la adresa impertinenţei acestui tovarăş. Bravo fraţi români.
  Dăm mai jos câteva trimiteri către articole pe seama gestui laş al acestui alogen precum şi către o petiţie online.

Articol Cotidianul
Articol Rapcea.ro
Articol GazetadeMaramures

Petitie


Domnul Hristos cu voi.

Frăţia de Cruce

"Acum stiu, am aflat si eu... " (Nicolae Steinhardt)

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

  Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

  Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

  Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum stiu, stiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei si gingăşiei unui menuet de Mozart ... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat si eu...     

Despre lingăi

   Am aflat că pe 27 ianuarie ar fi fost Ziua Internaţională de comemorare a Holocaustului. Nimic interesant până aici, nu de alta, nu că am vrea să părem voinici şi viteji şi să negăm noi afacerea Holocaustului dar găsim mult mai potrivit să ne comemorăm zecile de mii de martiri anticomunişti, afiliaţi la Mişcarea Legionară ori simpli români, care au murit în închisori de mâinile unor evrei ale căror nume se pot lesne găsi la o simplă căutare pe internet.

  Dar cum am aflat despre această zi, ca oricare alta?

  Iată că pe blogul tovarăşelului Dan Şova a apărut o lamentabilă plângere a victimelor afacerii Holocaustului care ne demonstrează pentru a infinita oară că omul poate ajunge în stadiul de căţel, cu precizarea clară că acesta din urmă nu beneficiază de uzul raţiunii şi se manifestă exclusiv pe baza senzaţiilor.

  Revenind la tovărăşelul cu conştiinţa proaspăt re-educată nu ne putem arăta decât profunda milă care ne încearcă, iar această declaraţie o facem fără vreo urmă de ironie.

  Pentru că noi ca legionari nu putem exista în afara Bisericii iar una din condiţiile esenţiale ale mântuirii este rugăciunea pentru miluirea şi îndreptarea vrăjmaşilor, îl vom include pe Dan Şova pe lista duşmanilor neamului românesc şi-l vom pomeni seară de seară în rugăciunile noastre spre a-şi îndrepta coloana îndoită de educaţie şi a descoperi Adevărul Întrupat.

  Ca încheiere, celor ce vor face vreo legătură între duşmani ai neamului şi asasinate le declarăm răspicat că în Mişcarea Legionară pedepsirea acestora se face exclusiv pe cale duhovnicească prin rugăciunea pentru îndreptarea lor. Aşa că domnilor tovarăşi vă rugăm să vă abţineţi a face aluzii la asasinate, petarde sau pistolaşe.

Dragă Dane, Domnul Hristos să te binecuvânteze

Frăţia de Cruce